În ultima comandă de pe Libris am ales și cartea Ultimii martori, de Svetlana Aleksievici – o carte ce a obținut premiul Nobel pentru literatură.

Cartea adăpostește între paginile sale amintiri ale adulților care în vremea celui de-al Doilea Război Mondial erau copii între 3 și 12 ani. Rănile căpătate atunci le sângerează până în ziua de azi.

Răvășitoare această carte, te înspăimântă prin ce au fost nevoiți să treacă oamenii și copiii acelor vremuri: foamete cumplită, case și gospodării arse, copii ce și-au văzut părinții uciși și multe alte orori.

10909110-AFCB

Pentru că sunt învățătoare, m-a frapat faptul că după război, dorința de a învăța a unui copil era atât de mare încât a trecut peste lipsurile materiale de atunci. Redau un mic fragment mai jos.

Când m-am dus la școală, am rupt de pe pereți o bucată de tapet vechi – ăsta era caietul meu. În loc de gumă aveam un dop de sticlă. Cum a crescut sfecla, toamna, ne-am bucurat fiindcă o frecam și făceam cerneală din sucul ei. Trebuie lăsat o zi, două și se face negru. Și așa aveam cu ce să scriem.

În ciuda impactului emoțional pe care-l pot avea lecturarea unor astfel de cărți, mie îmi place genul acesta, îmi place să cunosc istoria. Te face să conștientizezi cât de norocoși suntem că trăim în timpuri pașnice.

Voi citiți astfel de cărți istorice?