De vreo două zile, în Bacău predomină un peisaj bacovian, plouă, cerul e acoperit de nori și e frig. Nu-ți vine să ieși nici măcar până la pâine. Însă, până să înceapă potopul, am avut parte de o vreme extraordinar de frumoasă, cu soare la discreție și temperaturi optime. Unde mai pui că a fost și soțul liber, astfel că l-am bătut la cap să mergem într-o locație nouă pentru noi, foarte aproape de Bacău. Tot vedeam pe internet poze și recenzii pozitive cu această locație, așa că am pornit la drum.

Parcul Dendrologic Hemeiuși – o comoară neexploatată

Mare mi-a fost uimirea și dezamăgirea când, ajunși acolo, am aflat că nu se poate vizita, dar pentru că tot eram acolo, administratorul ne-a permis să-l vizităm. Am întrebat dacă este provizoriu închis, deoarece pe internet este afișat programul de la ora 8 până la 22, de luni până duminică. Mi-a comunicat că nu a fost niciodată deschis publicului și că acel program este afișat datorită Primăriei care își dorește cumva să facă zona cunoscută. M-a cam lăsat în ceață, însă m-am bucurat că nu bătusem drumul de pomană și puteam explora parcul în voie.

Parcul a fost înființat în anul 1880 și a fost proiectat de specialistul german Cristian Adolf, ocupând o suprafață de aproximativ 50 de hectare. Ne-am plimbat pe aleile îngrijite, am admirat arbori cu o vechime de peste 150 ani și ne-am bucurat de liniște întreruptă doar de trilurile păsărilor.

Castelul Roșu – bijuteria din inima parcului

Undeva, în mijlocul parcului, tronează un frumos castel ce poate fi admirat doar la exterior. A fost construit între anii 1864 – 1866 de către familiile de boieri Grigore Cantacuzino și Costache Pașcanu. Prin alianțe și succesiuni, a devenit proprietatea Luciei Schomburg-Waldemburg. Fiind construit din cărămidă roșie i s-a atribuit numele de Castelul Roșu. O altă curiozitate este aceea că aici s-au filmat cadre pentru filmul Dumbrava minunată.

În spatele castelului am descoperit o magnolie cu niște boboci imenși, nu-mi pot decât închipui ce splendoare este cu toate florile deschise și castelul pe fundal.

Vreau să mai menționez că nu sunt amenajate toalete și nici bănci nu sunt amplasate, ori nu sunt fonduri, ori efectiv nu se vrea. Păcat, o mulțime de clădiri istorice sunt lăsate în paragină și date uitării! Alte popoare valorifică fiecare piatră veche și scot bani din turism, noi nu suntem în stare, ne batem joc de trecut, de strămoșii noștri!