N-am mai prezentat demult o recenzie de carte, asta pentru că timpul nu-mi mai permite să citesc în ritmul în care eram obișnuită sau am fost dezamăgită de unele lecturi. Vă prezint astăzi două cărți realiste, ce prezintă frânturi de istorie.

Farmacistul de la Auschwitz, de Patricia Posner

Cartea prezintă povestea reală a unui român din Sighișoara de origine saș, Victor Capesius, care a ajuns să decidă soarta prizonierilor din lagărul de la Auschwitz. O poveste tulburătoare ce începe cu biografia lui Victor Capesius, cum a ajuns acesta să facă parte din trupele SS și mai târziu să fie unul din torționarii de la Auschwitz. Cum a decurs procesul lui Capesius și ce sentință a primit, vă las pe voi să aflați. Dacă vă place acest gen de lectură veți descoperi multe amănunte dramatice, cum ar fi modul în care Capesius își însușea diferite bijuterii sau obiecte valoroase de la evreii gazați sau cum fura dinți de aur din valizele pline cu dinți extrași de la victime. O ilustrare a crimei și a lăcomiei, cu rădăcinile adânc înfipte în inima neagră a Holocaustului, acolo unde oameni obișnuiți se dovedesc a-și pierde conștiința și orice simț al moralei.

Stasiland – povești din spatele zidului Berlinului, de Anna Funder

În 1989, Zidul Berlinului a căzut. La scurtă vreme după aceea, cele două Germanii s-au reunificat, iar Germania de Est a încetat să existe. Bestsellerul Annei Funder ne aduce povești extraordinare din viața reală, așa cum era ea în fosta Germanie de Est. Se întâlnește cu Miriam, care a încercat să fugă în Germania de Vest când avea doar șaisprezece ani; ne spune povestea tristă a lui Frau Paul, care a fost despărțită de copilul ei la Zidul Berlinului și se întâlnește cu înșiși membrii Stasi, în continuare foarte mândri de metodele lor de supraveghere.

Stasi era o armată internă, prin care guvernul ținea totul sub control. Treaba ei era să știe totul despre toată lumea, folosind orice mijloace pe care le avea la dispoziție. Știa cine-ți venea în vizită, știa cu cine vorbeai la telefon, știa și dacă nevasta-ți punea coarne. Era o birocrație metastazică în toată societatea est-germană: pe față sau pe ascuns, în fiecare școală, în fiecare fabrică, în fiecare bloc de locuințe, în fiecare cârciumă, exista câte cineva care le dădea informări celor de la Stasi despre colegi și prieteni.

Nici nu-mi pot imagina cum era să fii mereu supravegheat, să ți se sufle mereu în ceafă, iar la cea mai mică abatere, să fii interogat în condiții inumane, ba chiar torturat.

Sunt convinsă că genul acesta de lectură nu e pentru toată lumea, mie îmi place să descopăr istoria prezentată în termeni reali, chiar dacă uneori macabră, dură sau dramatică.